EXW, FOB, DAP sau DDP? Incoterms pentru transportul în SUA

Ce stabilește o regulă Incoterms și ce nu stabilește

Regulile Incoterms sunt termeni comerciali de trei litere publicați de Camera de Comerț Internațională (ICC). Ediția actuală, Incoterms 2020, are unsprezece reguli. ICC le împarte în șapte reguli pentru orice mod sau combinație de moduri de transport (EXW, FCA, CPT, CIP, DAP, DPU, DDP) și patru reguli doar pentru transportul maritim și pe căi navigabile interioare (FAS, FOB, CFR, CIF), așa cum arată introducerea oficială Incoterms 2020.

Când scrieți într-un contract „FCA Constanța, Incoterms 2020” sau „DDP Ontario, California, Incoterms 2020”, stabiliți trei lucruri între vânzător și cumpărător:

• Livrarea și riscul: punctul în care vânzătorul și-a îndeplinit obligația de livrare și pierderea sau deteriorarea mărfii trece în riscul cumpărătorului.
• Costurile: ce parte plătește fiecare segment, de la încărcarea la origine până la descărcarea la destinație.
• Formalitățile: cine se ocupă de vămuirea de export în țara de origine și de vămuirea de import în SUA, inclusiv de taxele vamale.

O regulă Incoterms nu stabilește când se transferă proprietatea, cum și când sunteți plătit sau ce lege se aplică. Acestea țin de contractul de vânzare și de condițiile de plată. Regula nu obligă nici transportatorii, nici casele de expediții, nici Serviciul Vamal și de Protecție a Frontierelor al SUA (CBP). CBP lucrează cu importatorul înregistrat menționat în declarația vamală, indiferent ce scrie pe factură.

Precizați întotdeauna un loc exact după regulă. „FOB România” sau „DDP SUA” nu ajung pentru a calcula prețul unui transport sau pentru a rezolva o dispută. „FCA depozitul vânzătorului, Cluj-Napoca”, „FOB Constanța” sau „DAP depozitul cumpărătorului, 123 Example Road, Ontario, California” ajung.

Principalele reguli folosite pentru importurile în SUA

Majoritatea contractelor de import în SUA folosesc una dintre cele opt reguli din tabelul de mai jos (CFR și CIF împart un rând). CPT și CIP funcționează ca CFR și CIF, dar pentru orice mod de transport, iar FAS este rar în afara mărfurilor vrac, așa că nu apar în tabel.

Două detalii creează confuzii. La CFR și CIF vânzătorul plătește transportul până în portul din SUA, dar riscul trece în portul de origine, deci un container pierdut pe mare este problema cumpărătorului și se recuperează din asigurarea lui. Iar la CIF vânzătorul trebuie să încheie doar o acoperire minimă (Institute Cargo Clauses C), în timp ce CIP cere nivelul superior Institute Cargo Clauses A, potrivit rezumatului ICC privind modificările din 2020. Dacă cumpărați CIF, verificați dacă acoperirea ajunge sau asigurați marfa pe cont propriu.

Pentru marfa care pleacă din Constanța, detaliul contează și mai mult. În lista de servicii a terminalului de containere DP World Constanța nu apare nicio linie directă spre America de Nord, deci containerele spre SUA sunt transbordate într-un port din Mediterana sau din Marea Marmara, de exemplu Gioia Tauro, Pireu, Port Said sau Valencia. Sub FOB, CFR sau CIF Constanța, riscul pentru transbordare și pentru tot drumul până în SUA este al cumpărătorului. Războiul din Ucraina afectează transportul în Marea Neagră, așa că, indiferent de regulă, confirmați cu asigurătorul ce acoperă polița pe acest traseu.

DPU a înlocuit în 2020 vechea regulă DAT. Diferența față de DAP este simplă: la DAP vânzătorul nu descarcă marfa la destinație, la DPU o descarcă. Pentru un container livrat la un depozit din SUA, stabiliți dinainte cine plătește descărcarea, pentru că depozitul o va factura cuiva.

EXW vs FOB vs FCA: alegerea la origine

Când un cumpărător din SUA organizează transportul, alegerea este de obicei între EXW, FOB și FCA. Toate trei lasă transportul principal, importul în SUA și taxele vamale în sarcina cumpărătorului. Diferența apare la origine.

EXW

Vânzătorul pune marfa la dispoziție la propriul sediu și nu face nimic altceva: nu încarcă camionul și nu vămuiește marfa la export. Pare simplu, dar cumpărătorul, de multe ori dintr-o altă țară, devine responsabil pentru declarația de export din țara vânzătorului. În multe țări doar o companie înregistrată local o poate depune, iar exportatorul din evidența de export trebuie să corespundă. Dacă cumpărătorul nu poate face acest lucru, EXW creează o problemă de documente chiar de la început.

În România, declarația de export se depune electronic în sistemul AES-RO, în funcțiune din 16 martie 2024. Operatorii se înregistrează în modulul UMG, declarațiile se semnează cu un certificat digital calificat, iar declarantul are nevoie de un număr EORI, obligatoriu pentru operațiunile vamale în UE. Un cumpărător american are rareori aceste lucruri pregătite. Dacă o casă de expediții sau un curier depune declarația ca reprezentant, verificați din timp că împuternicirea este configurată în UMG.

În Republica Moldova, Serviciul Vamal a redus documentele cerute la declarația vamală la trei: factura, documentul de transport și, unde marfa o cere, un act permisiv. Serviciul Vamal poate cere documente suplimentare în urma analizei de risc. Și aici declarația de export rămâne, practic, în sarcina părții din Moldova.

FOB

Vânzătorul vămuiește marfa la export și o livrează la bordul navei rezervate de cumpărător. FOB este o regulă pentru transportul maritim și pe căi navigabile interioare. Se potrivește mărfurilor vrac sau generale încărcate direct pe navă. Pentru containere, vânzătorul predă de obicei containerul transportatorului la un terminal sau la un depozit de grupaj cu câteva zile înainte de încărcare și, din acel moment, nu mai controlează ce se întâmplă cu el, deși sub FOB poartă în continuare riscul până când containerul ajunge la bord.

FCA

Vânzătorul vămuiește marfa la export și o predă transportatorului cumpărătorului într-un loc convenit: propriul depozit (încărcată în camionul cumpărătorului), un depozit de grupaj sau un terminal. FCA funcționează pentru orice mod de transport, inclusiv aerian și rutier. Incoterms 2020 permite și ca părțile să convină ca transportatorul cumpărătorului să emită vânzătorului un conosament cu mențiunea de încărcare la bord, util când banca o cere într-o acreditivă (ICC).

În practică: pentru transportul maritim în containere, transportul aerian sau curierat, FCA este de obicei mai potrivit decât FOB, iar FCA la sediul vânzătorului este de obicei mai potrivit decât EXW când cumpărătorul nu poate vămui marfa la export în România sau în Republica Moldova.

Livrarea DDP în SUA are nevoie de un importator înregistrat

La DDP vânzătorul preia totul până la locul convenit din SUA, inclusiv vămuirea în SUA, taxele vamale și taxele de import. Pentru un vânzător străin, asta înseamnă că cineva trebuie să acționeze ca importator înregistrat (Importer of Record, IOR) în SUA pentru marfa lui: partea care o declară la CBP, răspunde de clasificare, valoare și origine și datorează taxele vamale.

O ofertă DDP este la fel de bună ca răspunsul la o singură întrebare: cine este importatorul înregistrat? Dacă vânzătorul spune DDP, dar se așteaptă ca firma cumpărătorului să apară ca importator în declarație, transportul este de fapt DAP cu taxe vamale rambursate, iar cumpărătorul poartă răspunderea vamală pe care credea că a evitat-o.

Importatori înregistrați nerezidenți, conform regulilor actuale

O companie fără entitate în SUA poate fi propriul importator înregistrat. Conform 19 CFR 141.18, o societate nerezidentă poate depune declarații de import pentru consum doar dacă are un agent rezident împuternicit să primească acte de procedură în statul în care se află portul de intrare și dacă depune o garanție vamală (customs bond, formularul CBP 301) emisă de o societate de garantare rezidentă. Declarația propriu-zisă este depusă de obicei de un broker vamal licențiat în numele importatorului înregistrat.

Importatorul are nevoie și de un număr de importator înregistrat la CBP prin formularul 5106. Într-o notificare generală din 19 august 2026, CBP a anunțat că, de la 18 septembrie 2026, poate anula imediat numerele de importator ale căror date din formularul 5106 sunt inexacte sau incomplete. Adresa fizică trebuie să fie locul real al activității importatorului, nu adresa unui agent înregistrat, a unui broker vamal, a unei case de expediții sau o căsuță poștală, iar brokerul trebuie să aibă o împuternicire semnată direct cu importatorul.

Ce schimbă Ordinul executiv 14411

Ordinul executiv 14411, Strengthening Customs Enforcement, semnat la 3 iunie 2026, cere DHS și CBP să facă distincția între importatorii înregistrați din SUA și cei străini și să înăsprească regulile pentru cei străini. Printre altele, cere CBP:

• să interzică importatorilor înregistrați străini declarațiile informale (informal entry);
• să prevadă că, pentru declarațiile formale, un importator străin nu se poate baza pe o garanție vamală continuă decât în condițiile permise de CBP și că trebuie fie să fie validat în CTPAT (dacă este eligibil), fie să lucreze cu un broker vamal licențiat validat în CTPAT;
• ca, în 180 de zile, toți importatorii înregistrați, nu doar cei străini, să dețină un nivel minim de active tangibile în SUA, de garanții sau de ambele.

Aceste restricții pentru importatorii înregistrați străini sunt dispuse prin ordin, dar nu sunt încă în vigoare (situația din octombrie 2026); verificați regulile actuale înainte să ofertați sau să acceptați condiții DDP. Până acum CBP a pus în aplicare doar părți ale ordinului, de exemplu notificarea privind datele importatorului de mai sus.

Pentru un vânzător străin, toate acestea fac livrarea DDP mai complicată decât pare într-o listă de prețuri. Abanro se ocupă de vămuirea în SUA ca parte a transportului dumneavoastră, iar în cazurile eligibile Abanro poate acționa ca importator înregistrat. Eligibilitatea unui transport depinde de produs, de documente și de regulile în vigoare la sosire, așa că discutați acest lucru la etapa de ofertă, nu când marfa este deja pe mare. Pentru toată succesiunea de pași, citiți cum funcționează vămuirea în SUA pentru companiile străine.

Cine plătește taxele vamale, taxele CBP și costurile de la destinație

La toate regulile, cu excepția DDP, cumpărătorul plătește taxele vamale și taxele de import din SUA. La DDP le plătește vânzătorul. Până aici, lucrurile sunt clare. Disputele încep cu costurile intermediare.

• Taxele vamale: stabilite de clasificarea produsului în Harmonized Tariff Schedule (HTS), de țara de origine și de taxele suplimentare în vigoare la intrare (situația din octombrie 2026: taxele Secțiunea 301 și Secțiunea 232 se aplică multor mărfuri, deci verificați HTS și îndrumările actuale ale CBP pentru produsul dumneavoastră). Le plătește importatorul înregistrat, așa că partea care are acest rol trebuie să aibă banii pregătiți înainte de eliberare.
• Taxele CBP: de exemplu taxa de procesare a mărfii (merchandise processing fee) și, pentru transportul maritim, taxa de întreținere a porturilor (harbor maintenance fee). Ele urmează taxele vamale.
• Costurile de port și de terminal la destinație: la CFR, CIF, DAP și DPU, contractul de transport al vânzătorului poate include sau nu manipularea la terminalul de destinație. Ce nu este inclus ajunge de regulă la cumpărător. Cereți vânzătorului o listă scrisă cu ce acoperă prețul de transport.
• Controale și rețineri: dacă CBP sau altă agenție controlează marfa, stația de control și părțile care mută marfa facturează costurile către partea importatorului. La DDP, aceasta este vânzătorul.
• Depozitare, demurrage și detention: se facturează când containerele sau marfa nu sunt ridicate ori returnate la timp. Le suportă partea care controlează transportul în acel moment, motiv pentru care locul convenit contează. Ghidul despre drayage, demurrage și detention în porturile Los Angeles și Long Beach explică aceste costuri.

Dacă ofertați DDP din România, calculați taxa vamală după regimul UE: pentru majoritatea produselor de origine UE, taxa obișnuită (MFN) și taxa Secțiunea 301 însumează 10%, iar dacă taxa obișnuită este de 10% sau mai mult, taxa Secțiunea 301 este zero (situația din octombrie 2026, conform notificării USTR din 28 iulie 2026). Anumite produse sunt exceptate, iar mărfurile supuse taxelor Secțiunea 232, cum ar fi oțelul, aluminiul sau unele produse din lemn, nu intră în această acțiune. Republica Moldova nu se numără printre cele circa 60 de economii vizate, deci pentru marfa de origine moldovenească se aplică taxa obișnuită din HTS. Țara de origine contează, nu țara din care pleacă marfa: un produs fabricat în Asia și reexpediat prin Constanța plătește taxa țării în care a fost fabricat.

Ca să comparați oferte cu reguli diferite, aduceți toate costurile la aceeași bază: livrat la aceeași adresă din SUA, cu taxele vamale plătite. Ghidul despre costul importului de produse în SUA enumeră fiecare componentă.

Greșeli frecvente cu Incoterms la transporturile în SUA

• EXW când cumpărătorul nu poate depune declarația de export. Marfa stă în fabrică sau în portul de origine până se lămurește cine o poate declara în AES-RO. Folosiți în schimb FCA la sediul vânzătorului.
• FOB pentru transporturi aeriene, rutiere sau prin curier. FOB este o regulă pentru transportul maritim și pe căi navigabile interioare. Pentru celelalte moduri folosiți FCA (cumpărătorul organizează transportul) sau CPT, CIP, DAP ori DDP (vânzătorul organizează transportul).
• Oferte „DDP” care exclud taxele vamale. Unele oferte scriu DDP, dar adaugă „taxe vamale și impozite facturate la cost” sau „exclusiv costurile vamale”. Acesta nu este DDP. Cereți confirmarea scrisă a ce este inclus și a cine va fi importator înregistrat.
• Lipsește locul convenit sau este greșit. „DAP Los Angeles” poate însemna portul sau un depozit aflat la 60 de mile în interior. Indicați adresa completă de livrare.
• Presupunerea că regula Incoterms decide ISF. Importer Security Filing pentru transportul maritim trebuie depusă cu cel puțin 24 de ore înainte de încărcarea în portul străin, conform 19 CFR 149.2, indiferent de regulă. La FOB sau FCA o depune partea cumpărătorului, dar are nevoie de date de la vânzător.
• Uitați cine plătește descărcarea. La DAP descarcă cumpărătorul, la DPU vânzătorul. Un container încărcat vrac pe podea se poate descărca în câteva ore.
• Confuzia dintre condițiile de preț și cele de livrare. O listă de prețuri „FOB fabrică” nu este o regulă Incoterms valabilă. Ofertați și încheiați contractul cu aceeași regulă și același loc.

Ce regulă se potrivește primului transport la Amazon sau către un cumpărător din SUA

Regula potrivită depinde mai puțin de preferințe și mai mult de două întrebări: al cui este marfa când ajunge și cine poate acționa ca importator înregistrat în SUA.

Propriul stoc trimis la Amazon sau într-un depozit din SUA

Dacă dumneavoastră sunteți vânzătorul și marfa rămâne a dumneavoastră după sosire, nu există un cumpărător din SUA cu care să împărțiți responsabilitățile. O regulă Incoterms contează doar între dumneavoastră și propriul furnizor, sau între compania din România și o filială din SUA. Pentru vamă contează cine acționează ca importator înregistrat și cine plătește taxele vamale. Un centru de fulfillment Amazon este o adresă de livrare, deci altcineva trebuie să vămuiască marfa înainte. Mulți vânzători trimit mai întâi marfa la un partener de recepție din SUA, unde este verificată și pregătită înainte să plece la Amazon. Ghidurile despre importul și vânzarea pe Amazon SUA fără companie în SUA și despre trimiterea stocului la Amazon FBA din străinătate descriu acest traseu.

Vânzarea către un importator sau distribuitor din SUA

Un importator american consacrat preferă de obicei FCA sau FOB, pentru că are propria casă de expediții, propria garanție vamală și propriul broker vamal. Oferiți FCA la depozitul dumneavoastră sau într-un port convenit pentru containere și confirmați cine depune ISF.

Vânzarea către un retailer, un magazin specializat sau un cumpărător la prima comandă

Cumpărătorii mai mici din SUA de multe ori nu vor să importe deloc. Vor un preț livrat. DAP, cu cumpărătorul ca importator înregistrat, este cea mai simplă variantă livrată când cumpărătorul poate prelua importul. DDP este oferta cea mai atractivă, dar dați-o doar după ce știți cine va fi importator înregistrat și aveți o estimare fermă a taxei vamale pentru produs.

Exemplu ipotetic: un producător de mobilier din lemn masiv din Suceava primește o primă comandă de la un magazin din Texas care nu a mai importat niciodată. Magazinul cere un preț livrat. Înainte să ofere DDP, producătorul verifică dacă produsul intră sub taxele Secțiunea 232 pentru lemn (situația din octombrie 2026, pentru produsele din UE totalul, inclusiv taxa obișnuită, este plafonat la 15%), cine va fi importator înregistrat și cât costă transportul prin transbordare din Constanța. Dacă un răspuns lipsește, DAP cu magazinul ca importator este oferta mai sigură.

Cum se leagă serviciul de la ușă la ușă de regula Incoterms

Regula Incoterms este un acord între vânzător și cumpărător. Un serviciu logistic de la ușă la ușă este un acord separat între cel care îl rezervă și furnizorul de logistică. Cele două trebuie să se potrivească, dar nu sunt același lucru.

• EXW sau FCA: cumpărătorul rezervă serviciul. Preluarea are loc la depozitul vânzătorului, iar partea cumpărătorului preia importul în SUA.
• CFR, CIF, DAP sau DPU: vânzătorul rezervă transportul până la portul sau locul convenit. Importul în SUA, taxele vamale și orice segment de după locul convenit sunt ale cumpărătorului, deci ambele părți trebuie să știe unde se termină rezervarea vânzătorului.
• DDP: vânzătorul rezervă tot lanțul, inclusiv vămuirea în SUA, și trebuie să aibă stabilit un importator înregistrat.

Serviciul Abanro de preluare și transport internațional acoperă preluarea de la depozitul din străinătate, transportul maritim sau aerian, vămuirea în SUA și livrarea de la depozitul nostru din Orange County, California, aproape de porturile Los Angeles și Long Beach. Marfa poate trece prin recepție și inspecție înainte să ajungă la un cumpărător sau la Amazon. Când solicitați o ofertă, spuneți-ne regula Incoterms și locul convenit, ca transportul să corespundă cu cine plătește ce. Taxele vamale, impozitele și taxele guvernamentale se facturează separat, la costul real, părții care le datorează.

Dacă marfa este în containere, următoarea decizie este de obicei dacă trimiteți un container întreg sau împărțiți unul: vedeți FCL sau LCL spre coasta de vest a SUA. Pentru câteva baxuri, citiți cum trimiteți primele 100 de produse în SUA fără container.

Acest ghid are caracter informativ și nu reprezintă consultanță juridică sau vamală. Regulile Incoterms sunt publicate de ICC, iar regulile vamale pentru importatorii înregistrați se schimbă în 2026, așa că verificați condițiile și cerințele actuale pentru transportul dumneavoastră înainte să le acceptați.

Surse și lecturi suplimentare

1. Incoterms® 2020: principalele modificări (FCA, DPU, asigurarea CIP și CIF), Camera de Comerț Internațională (ICC)
2. Introducere în Incoterms® 2020: reguli pentru orice mod de transport și reguli pentru transportul maritim și pe căi navigabile interioare, Camera de Comerț Internațională (ICC)
3. 19 CFR 141.18: declarații vamale depuse de societăți nerezidente, Legal Information Institute, Facultatea de Drept Cornell (Codul reglementărilor federale al SUA)
4. Ordinul executiv 14411 privind consolidarea aplicării legislației vamale (91 FR 35125, 10 iunie 2026), Federal Register (monitorul oficial federal al SUA)
5. Exactitatea datelor despre importatorul înregistrat transmise către CBP (notificare generală, 19 august 2026), Serviciul Vamal și de Protecție a Frontierelor al SUA (CBP), Federal Register
6. 19 CFR 149.2: obligația și termenul pentru Importer Security Filing (ISF), eCFR (Codul reglementărilor federale al SUA, versiunea electronică)
7. Notificare privind acțiunile din investigațiile Secțiunea 301 asupra mai multor economii (91 FR 47318, 28 iulie 2026): regimul UE de 10% inclusiv taxa MFN, Biroul Reprezentantului SUA pentru Comerț (USTR), Federal Register
8. AES-RO: sistemul de export automatizat (înregistrare în UMG, semnătură electronică calificată), Autoritatea Vamală Română
9. Numărul EORI: înregistrarea și identificarea operatorilor economici, Comisia Europeană, DG Fiscalitate și Uniune Vamală
10. Serviciul Vamal al Republicii Moldova: documentele necesare pentru declarația vamală, Serviciul Vamal al Republicii Moldova

Surse verificate la 20 octombrie 2026